Nu mi-e frică de creaturi inventate. Toți oamenii sunt monștrii ce se ascund în noapte Mi-e frică de minți geniale, de mințile care doar par coapte În schimb, nu accept fraierii ce își lasă ideile plantate. Accept stricații care-și rup sufletul încercând să facă soare. Nu mi-e frică să le dau o rază. Chiar de rămân în…

Și da, uite că iară-s în stare. Că poate că beau puțin cam prea mult. Nu-nțelegi de ce, nu-mi înțelegi capul. Ador când adorm, liniștea s-o ascult. Și clar. Sunt de vină. Îmi place calmarea. Alcoolul ăsta parcă e scut. Că numai atunci dau de limpezime. Când vocile m-obligă ecouri s-aud. O să mă opresc.…

Te văd. Te simt când mă urmăreșți. Te aud. Privești din mers În loc de umbră, îmi copiezi pașii. Dar niciodată nu vorbeșți Ești fantomă. Ne știm. Spiritele noastre au un sens intens Nu-nțeleg cum nu ne-am îndrăgostit. Ce-ar fii să mă deteșți? Ce-ar fii să stai departe? Cum am face să nu mai fiu?…

Recunosc. Mi-am primit sufletul și respirația ca toți. Bine. Nu exact. Am fost ținut în viață de roboți. Născut prematur. Incubat, nu-mi amintesc absolut nimic Nici moartea, nici viata. Nici când mi-am găsit templul psihic. Nu-mi amintesc aproape deloc cum am făcut să am ce am în gând Nici alegeri, nici consecințe, nici dacă am…

M-am săturat de tot să stau mereu în rece și să-mi fie frig Vreau cald, lumină, soare. Vreau să urc mai mult spre cer Să transpir de cald, să văd razele după care din beznă tot zbier Să termin odată zăpada. E viscolul mare. Nu mai vreau ger. Am fost sătul să fie doar răcoare.…

Îmi trece timpul, simt că nu mă mai suport Am dureri în creier și parcă rana se lărgește Nervii urlă-n mine, sângele și venele-s clocot Inima săraca, suferă și tace, dar totuși muncește Mi-am bătut toată fiinta, încercând să mă scot Am umblat desculț prin iaduri, dar am călcat regește, Am căutat și moartea. Doar…

A trebuit să scriu și să sufăr prin tot ce am trecut Prin băutură. Emoție. Durere. Regret. Și tot ce am făcut Mi-am rupt sufletul în milioane de bucăți și creierul la fel Nu mă regăsesc pe mine mai nou. Și nu mai am nici un țel Voiam liniștea de moarte. Dar m-am speriat că…

Fac umbră pământului. Chiar dacă mă cunoști, sunt transparent Zic ce am de zis. Nu mint. Nu mă ascund după prezent. Când vorbesc cu sfinții despre tot ce cred, ei schimbă subiectul Am cereri de la ei, redactate, câte două, că-s ambidextru Cred că sunt extraterestru. Îmi văd mintea prea complexă O-nțeleg cumva. Nu o…

Simt cum alunec din nou. Cad în întuneric N-are cine s-audă cum strigă inima grea Tot ce-am vrut a fost o viață fără dispută Și să mai rămână măcar o persoană-n ea. Mă pierd iar prin labirinturi. Aproape am uitat cum era Aproape că nu găseam intrarea. Acum uit cum se făcea Nu-mi găsesc pașii,…

Nimeni n-o să știe cât ai vrut să vii-napoi Tot așa o să rămână, c-am jurat c-o să știm doar noi. M-ai rugat să îmi țin gura, să nu te simți umilită Să te accept așa sau să tac și să-ți las sufletul să se mintă Nimeni n-o să afle. Nici măcar din rânduri sau cuvinte…