Recunosc. Mi-am primit sufletul și respirația ca toți.
Bine. Nu exact. Am fost ținut în viață de roboți.
Născut prematur. Incubat, nu-mi amintesc absolut nimic
Nici moartea, nici viata. Nici când mi-am găsit templul psihic.
Nu-mi amintesc aproape deloc cum am făcut să am ce am în gând
Nici alegeri, nici consecințe, nici dacă am fost sau nu înfrânt.
Îmi amintesc totuși că a trebuit să lupt, să nu plâng. Să nu fiu blând
Și tot ce vreodată am ales, a fost că toți să mă vadă crescând.
Acum am ajuns exact unde sunt. Am plâns. M-am simțit în apă piroman
Ardeau picurii, ploaia era lavă. Eu și când râd o fac cu lacrimi man.
Poate că asta-i singurul motiv pentru care mă amorțesc zilnic ca un narcoman
Să îmi aduc aminte cum era, când eram zilnic uman.