M-am săturat de tot să stau mereu în rece și să-mi fie frig
Vreau cald, lumină, soare. Vreau să urc mai mult spre cer
Să transpir de cald, să văd razele după care din beznă tot zbier
Să termin odată zăpada. E viscolul mare. Nu mai vreau ger.
Am fost sătul să fie doar răcoare. De aceea, după soare, strig
Vreau lumină mare, căldură, culoare. Preferabil înainte să pier
Să mă doară ochii. Să nu pot nici clipi. În întuneric, accept și-un fulger
Să vină odată vara. Nu vreau nici rouă. Vreau să devin liber
Aștept de ani întregi, sufletul să uite că a fost cândva miner
Să iasă la suprafață. Să cunoască viata. Eu asta tot sper
Îmi doresc asta de un deceniu. Nu mai am răbdare. Disper!
Uit mereu că cel ce mă păzește, din păcate nu-i un înger…