Hai, fă-mă pirat. Că toate vasele ți le distrug. Hai, că sunt psihopat. Mi-am pus tot trupul pe rug. Papirus în mână. Cerneala nu-mi ajunge, că devin cărunt Mintea mi-o storc, zic în versuri exact cine și ce naiba sunt. Vikingul brunet fără barbă. Cavalerul negru dar fără scut. Regele fără tron. Slugă fără stăpân. Mortul…

Am fețe multiple, nu-mi place niciuna Le dau toate jos, atunci când iți văd figura Îmi vezi oase și ligamente. Vezi cum lipsește minciuna Vezi clar totul. Pentru tine, mi-e transparentă armura. Mie mi-e tot una. Atunci când plâng sau când rad. O fac cu lacrimi de fiecare dată. Deci cum să mă frâng? Cum să…

Răspunsurile-s simple când pui aceleași întrebări O s-auzi aceleași chestii tot timpul cât o să stai cu noi. Ai combinații cu cineva. Întrebarea e ce a căutat între bare? Acum începi să zici că-s gunoi? Întreabă-te de ce-ntreb asta oare? Printre puținii care au și coaie, să o zică, când alții o gândesc Poate tu crezi…

Mi-am inhibat singur tot talentul și-am zis gata. Am vrut să nu mai fiu poet. Să las dramele să tacă, Inconștient că tot răul ăsta îl produce mintea-idioata Și daca eu nu scriu, sufletul și neuronii mă atacă. Rândurile-s multe. Că simt cum mintea se dezbracă Să dea afară negrul. Să zică tot ce-a vrut…

Tu ești mesajul meu preferat de citit Când îmi luminezi așa nopțile, mi-e bine Dar în loc să-mi scrii și să dai send la infinit Mai bine-ai face un efort, să te trimiți pe tine În lumea mea, totul e obosit Așa cum m-ai lăsat, fără zile senine Țintit cu ochii tot spre asfințit Aștept…

Mă doare când văd cum vreau să fiu singur mai mereu. Atât de singur, încât toate s-aibă sens, de aia mi-e greu Suprasolicitat în creier, nu mă odihnesc, că supra gândesc Îmi știu mutările pe de rost, șah pur în minte, și totuși greșesc… Știu câțiva care-s prea proști. Și-s fericiți. Eu mă distrug singur…

Nici să mă bucur nu mai pot, că-s clocot 31, vomit, să fac cumva să mă scot De azi număr invers. Nu mai pun în plus, ci scad Merg anii în jos, deși adun, simt în corp cum cad Și ce folos?  Să zică lumea ce-o să simtă și ce vrea Eu știu pe ce…

Respir aer infect cu plămânii compromiși Și-mi dau foc la intestine-ntr-un simplu joc Neimpresionat de anii care mi-s promiși Mai am tupeu să mă mai mir de ce mă mai sufoc? Parcă universul complotează împotriva mea Deși am tot ce mi-aș dori, tot nu mă simt întreg Când ceream mai greu, știam că asta va…

Lumină. În întunericul pizdii, te văd. Încă sunt ascuns. Te pot cuprinde. Simt că tre’ să te ating. Mă simt constrâns. Nu te poți extinde. Încă. Întunericul dăinuie și rimele s-au scurs Toate alea negre și bune s-au dus. Nu știu ce s-a întâmplat pe parcurs Mi-e frică de blocaj. De pauză. Nu vreau panică.…

Îmi tot ies chestii pe spate, sunt urâte și le rup Îmi ies chestii-n frunte, ochii mei se-ngroapă adânc Mă scutur tare. Cad solzi, urme de pene împietrite N-am înger păzitor. Iadul e în mine. Astea tre’ ferite Impulsurile astea tre’ oprite. Toate trăirile sunt diferite Aura mea stinsă și sufletul pur trebuie redescoperite Sunt diabolic. Prind…