Nimeni n-o să știe cât ai vrut să vii-napoi
Tot așa o să rămână, c-am jurat c-o să știm doar noi.
M-ai rugat să îmi țin gura, să nu te simți umilită
Să te accept așa sau să tac și să-ți las sufletul să se mintă
Nimeni n-o să afle. Nici măcar din rânduri sau cuvinte
Pentru că cine știe, știe. Câte mi-au trecut prin pat și minte
Locul tău rezervat, acum inima nici nu-l mai simte
Așa că răspunsul meu e nu. Că nu te mai “văd” ca înainte