Îmi trece timpul, simt că nu mă mai suport
Am dureri în creier și parcă rana se lărgește
Nervii urlă-n mine, sângele și venele-s clocot
Inima săraca, suferă și tace, dar totuși muncește
Mi-am bătut toată fiinta, încercând să mă scot
Am umblat desculț prin iaduri, dar am călcat regește,
Am căutat și moartea. Doar să-i spun că asta-i tot
I-am luat și coasa și-acum de mine se ferește
Am vrut să ajung și-n rai. Să simt liniștea ce mă ocolește
Am urcat dar nu era nimeni. Nici măcar urmă de preot
Mi-am încălcat principiile și-acum mintea mă umilește
Aș vrea să scap de stres și de tot ce-nseamnă zgomot
Simt presiuni din părți multiple și capul mă nenorocește
Trupul lasă forța, membrele îmi cad, cadavrul e robot
Ochii-nchiși văd tot ce n-au văzut și lumina nu lucește
Oare pentru nemuritori, există cumva vreun antidot?