Fac umbră pământului. Chiar dacă mă cunoști, sunt transparent
Zic ce am de zis. Nu mint. Nu mă ascund după prezent.
Când vorbesc cu sfinții despre tot ce cred, ei schimbă subiectul
Am cereri de la ei, redactate, câte două, că-s ambidextru
Cred că sunt extraterestru. Îmi văd mintea prea complexă
O-nțeleg cumva. Nu o pot explica, că-i prea perplexă
De multe ori dezorientată. Nu are nici o anexă-i numai ea
Unică în univers. Caută perechea ei tot în mine, chiar dacă mintea mea e rea
Am liniște și pace. Am tot ce îmi doream cândva
Pierderi la activ. Se-ntamplă. Știu că o să-i iert cumva
Regrete zero. Tind să trag să nu-mi pese părerea cuiva
Mi le ascum toate. Vina cred că-i făcută din coasta mea
Inima mea nu plânge. Uită dorul. Durerea-i tot a mea
Bucuria, dragostea și fericirea, încep să resimt așa ceva
Raze de lumină tot mai clare, rup bezna ce nu mai dispărea
Îmi revăd fantoma în sfârșit. Exist. Lipsa umbrei m-omorea