Te văd. Te simt când mă urmăreșți. Te aud. Privești din mers
În loc de umbră, îmi copiezi pașii. Dar niciodată nu vorbeșți
Ești fantomă. Ne știm. Spiritele noastre au un sens intens
Nu-nțeleg cum nu ne-am îndrăgostit. Ce-ar fii să mă deteșți?
Ce-ar fii să stai departe? Cum am face să nu mai fiu?
Nu cred în fantasme. Deși uneori mă întreb dacă-s viu.
Cum e lumea de-acolo? Tot frig a rămas?
Când v-am vizitat, abia am făcut câte un pas.
Hai spune-mi! Ce vrei? Unde duce tot ceea ce faci?
Nu mă scoți din minți. Se vede c-ai plâns. Ochii tăi mi-s dragi
Te citesc foarte bine. Nu știi cum să faci să mă-mpaci
Ce-ar fii să facem schimb? Vorbește! Sunt satul să taci
Te văd că vrei. Gură deschisă, dar nu sună nimic.
Hai în locul meu. Stai jos. Lasă-mă să îți explic
Eu vreau să fiu tu. Sau cel puțin doar asta scriu?
Tu vrei să fii eu? Ce-ar fi să fiu iarăși viu?
Cum m-aș numi? Cum aș arată? Și de ce e totul închis?
Eu te percep doar cu mintea. Să fie al treilea ochi deschis?
Tu nu mă vezi, nici n-auzi. Însă îmi simți tot sufletul șters
Ține-te bine de-al tău. Că aveți mult de mers
Aș vrea să mă citeșți. Să mă știi. Să mă cunoști
Aș vrea să-ți văd fața reală. Chipul neprotejat de măști
Cum ar fii dacă toate astea sunt doar bucăți rupte din noi?
Mi-am găsit bucată lipsa, însă nu mai vrea să fim unu din doi