Nici să mă bucur nu mai pot, că-s clocot
31, vomit, să fac cumva să mă scot
De azi număr invers. Nu mai pun în plus, ci scad
Merg anii în jos, deși adun, simt în corp cum cad
Și ce folos? Să zică lumea ce-o să simtă și ce vrea
Eu știu pe ce mă bazez și cine știe cum era
Că tot mai puțini văd adevărul prin care mintea mea trecea
Și cine-a fost lângă mine? Nimeni, atunci când conta.
E ușor să judeci. Nu mă-ncred în judecata ta
Nu cred nici în a mea, deci, de ce m-aș vindeca?
Când tot ce zic are miros de formol și mă trage pământul
Toți suntem datori c-o moarte. Deci asta-i deznodământul
“Mai lasă drama. Da-o-n pula mea” ce sfat de căcat
Tu crezi că nu vreau să fiu bine și să-mi revin la cap?
Crezi că eu nu m-am gândit zile-ntregi la bine?
Să mă păcălesc și să scot depresia din mine.