Îmi tot ies chestii pe spate, sunt urâte și le rup
Îmi ies chestii-n frunte, ochii mei se-ngroapă adânc
Mă scutur tare. Cad solzi, urme de pene împietrite
N-am înger păzitor. Iadul e în mine. Astea tre’ ferite
Impulsurile astea tre’ oprite. Toate trăirile sunt diferite
Aura mea stinsă și sufletul pur trebuie redescoperite
Sunt diabolic. Prind lumina, o mângâi, o iubesc, apoi o arunc
Involuntar, mă omor singur, mă întind pe aripile rupte-frânt
Oboseală în tot trupul. Oboseală cruntă și în gând.
Depresia mea e depresivă, sper să se omoare în curând.
Coarnele astea, devin tot mai tocite, peste pene trag pământ
Diavolii din mine zburdă, se bucură maxim când văd acest mormânt