Îți amintești când te rugai să îți fie și ție ușor?
Eu mă rugam să vină mai greu. Le ordonăm demonilor
Voiai să ai de toate, materiale, spiritual chiar nimic
Atunci când ți-am dat sufletul, ai plecat. M-ai părăsit…
M-am descurcat eu și așa. Ce să zic? A fost ciudat
Mai ales când ființa mea, după ce-ai plecat, s-a destrămat.
Mi-am propus să te regăsesc. Le-am adus pe toate-n pat
Însă nici măcar una, măduva de oase, nu mi-a dezbrăcat.
Acum îți văd lumina. Doar că e în ochii altcuiva.
Mi-e dor și mie de asta. Mi-e dor să mai simt ceva.
Te-am distrus de peste tot. Nici îngerii nu m-au putut îmbuna
Te-am căutat chiar în tot iadul. Tu, mințeai pe-altcineva
M-am întors acasă. Mi-am schimbat de tot năravul
Tu nu-mi mai bați la poartă. Trenul și-a schimbat macazul.
Te văd în orice umbră. Privește aici ce scrie bolnavul.
Că dintre toate dramele. Doar ăsta-mi e necazul.
Unde naiba ești? De ce n-apari? Hai să îmi bați obrazul!
Pentru nesimțirile mele. Eu te-aștept. Chiar fac pe breazul
Te-am speriat de tot. Așa-i? Atunci când am rupt coasa
Ți-am omorât și moartea. Hai Satana. Nu fă pe fricoasa
O să te prind din nou. Că sufletul tău e la mine.
Hai să facem schimb. Scriu tot contractu-n rime
Te-am păcălit puțin. Credeai că scriu de o fostă?
Hai să fim serioși. Știi că pentru mine nu există.
Iarăși te ascunzi. Jur că-s sătul de asta.
Ieși afară-n întuneric. Lumina mă dezgustă.
Nu-ți fie frică iubi. Hai. Fără ripostă.
Știi că fără suflet, viața, nimic nu costă.
Uite eu o fac. Dă-mi spiritu-napoi!
Al tău e consumat. O să trec la planul doi.
Nu mai sunt uman. Ne distrug pe amândoi!
Dacă nu mă trezesc iar om, te omor și-n viața de apoi.