De 6 luni simt doar gust de rugină
Roțile creierului, mă taie ca o lamă fină
Simt puterea umbrelor, luminat de luna plină
Vocile șoptesc plăcere, de durere am uzină
Ego-ul meu îmi face cu mâna înainte de cină
Mă păcălește mai mereu că durerile le-alină
Cum să nu mă cred? Că n-am dume de duzină
Mă dezamăgesc din nou când cade aceeași cortină
Demonii-s ființele care niciodată nu pier
De aia-s mereu prezent când simt gustul de fier
Pe care-l lași când sângerează sufletul ce nu demult era al meu
Oricât cosi, rana o să te-nțepe și-o să doară, c-acolo-s eu.
Crezi că acum e greu? Când simți golul unde umbra cade mereu?
Răceala din vântul sec ce tinde să bată la apogeu
Celulele să vindece ceva stricat de însuși un zeu
Că n-ai dat de dracu’ sau de mă-să, ai dat de Dumnezeu…