Promisiunea


A trecut timpul. E puțin față de câte încă simt
Aveam chimie nebună. Încă te vreau. De ce să mint?
Nu am uitat primul sărut și nici prima-mbrățișare,
Nu pot să uit nimic din tine… și asta doare.

Sufletu-mi moare. Simte zilnic vechea ta chemare
Aș rupe munții, as bea lacuri să nu mai simt frustrare
Mi-e dor de mor de legătura sinistru de familiară,
Care mi-a dezghețat iubirea ascunsă-ntr-o eră glaciară.

Mi-am promis-o mie că sentimentele o sa moară toate
Tot ce voiam era liniște, dragostea ta și stabilitate
Eram pregătit să fac toți pașii, chiar dacă ești departe
Dar viața fute meciul și toate limitele mi-au fost testate.

Am regăsit în ochii tai și în privire ce-mi lipsea de mult
Cadavrul a prins culoare când inima lui a bătut
Mi-am găsit și sufletul care murise atunci când l-am vândut
Am inceput să mă vindec. Și nu pot să-mi explic cum ai făcut

Lumea vorbește. Cică eu m-am schimbat radical.
Oricum nu suntem din lumea asta. Deci îmi dă egal.
Erai ca mine. Îmi pare rău că nu am continuat.
Ne iubim si-acum și-o știm. Ce-am avut, e greu de uitat.

Nu cred in Dumnezeu. Dar mulțumesc lunii și stelelor
Nu cred că-i gata. Cred că totu-a fost motivator
O sa te am cândva. Căci toate drumurile le despic
Tu pregătește-te. Că o să fie legendar și epic.

Spread the love

Discover more from Cadavru Viu

Subscribe to get the latest posts sent to your email.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *