Căutăm lumina de foarte multe ori
Prin biserici, suflete, persoane și nori
Vorbesc de speranță, călăuză în zori
De completare, acceptare, că suntem muritori
Suntem trecători, în noi plin de lumină
Luna nu se vede, în cerul de după cortină
Căutăm puterea prea mult în ființa divină
La capătul tunelului ieși doar tu fără vină
Încrederea-o să vină. Că nu ai de ales
Când mergi prin întuneric și cazi tot mai des
Te ridici și te scuturi, în sfârșit te-ai cules
Îți dai seama tot mai clar ce n-ai înțeles
Tu ești cel ales. Lumina ești chiar tu
Ființa divină, ajutorul, tu ești sufletul
Tu te scoți din toate. Tu și spiritul
Ești luptător cu acte. Tu și nu altul!
