Mă gândesc mereu la tine târziu în noapte
Atât de frumoasă, albă, de neatins, departe
Doar câțiva au fost acolo, oare ești singură acum?
Oare te curtează alții? Acum că suntem scrum?
Ne privim reciproc. De fiecare dată când nu-s nori
Jur, de n-ar fii somnul, te-aș privi până-n zori
De multe ori te-ascunzi, dar tot luminezi tot cerul
Sunt fascinat de tine, oare ție cine-ți este zeul?
Soarele te alungă, sau te-ascunde, ceva face.
Aștept nerăbdător apusul, că știu că noaptea, lumină se face
Apari mereu de după dealuri, drumul, nu ți-l pot desface
Cert e că oriunde sunt, mă găsești. Ești foarte eficace
Ador că ești plinuță, ai un efect atât de frumos
Prinzi culori pastel când plângi sau când ești jos
Te rotești mereu în dansul tău, faci ture fără rost
Mi-e dor maxim de tine, vorbesc singur ca un prost
Plină de cicatrici, găuri pe trup de mari proporții
Ești maximul romantismului, primești mii de ovații
Sari în evidență dintre stele, te știu toți iubiții
Pe Pământ îți zicem Lună, pentru mine, ești toți sfinții.