Știu ce se-ntâmplă dar nu-mi place mișcarea
E VR câteodată. Presimt augmentarea.
Te caut mereu. În ecouri, îți aud chemarea.
Mă doare tot dorul. Cred că tu-mi ești salvarea.
Iar scriu de tine. E-ncâlcită cărarea.
Am fost în păduri să-mi înțeleg starea.
N-am rezistat. Că nu-mi prea ieșea adaptarea
Două nopți doar cu gândul – ce grea-i depărtarea.
Am cunoscut prima dată-n viață, acceptarea
Am vrut să cresc. Dar tot intervenea ezitarea
Până ai apărut tu. Și mi-ai arătat cărarea
Nu credeam niciodată că e-n tine tratarea
Scriu tot despre alta. Ești una cu iertarea
Datorită ție, am ajuns s-amân înmormântarea
Cei ce mă citesc știu, poezia e reflectarea
Că scriu despre-un suflet ce simte executarea…