Am ochii închiși și nu știu ce caut. Mă simt capturat într-un vis
Lumina se stinge, văd balauri, în capcana asta i-am prins.
Scot raza de soare, le orbesc tot răul, “uități că asta v-am promis?”
Deschid ochii, să văd doar culoare, în ringul tăcerii-s închis.
De neatins. Aici eu sunt rege. Distrug tot ce mă atacă
Am zambetu-n ochi, ridurile toate simt că mie o să-mi treacă.
Simt că-ntineresc. Doar eu sunt de vină, că începe durerea să-mi placă.
Să fiu în control. Minții să-i comentez și ea să tacă – să facă.
Simt cum ies din groapă, mă scutur de praf, ce rău o să doară adevărul.
Când o să mă vădă cum umblu din nou, o să vină să-mi pupe piciorul.
Cadavru-ambulant, mă vindec, ghici ce? Acum eu sunt judecătorul
În toate-ncaperile inimii-am fost. Să văd cum să-mi dau omorul.
Eu sunt creatorul. Mi-am redat lumină. Și ochii mei numai nu tac.
Privește-i atent și uită-te bine. O să vezi cât de rău m-am schimbat.
De când am dat masca jos, sincer cu mine, doamne câte am aflat
Acum văd clar totul. Mintea mea e de vină pentru cât am evoulat.
