Ce sinistru sună dinspre China, a viruși fără de tratare
Toată Terra e la izolare. Și sirenele sunt tot ce-auzi
La știri în țară dar și peste hotare
Vezi moartea cum se plimbă printre muribunzi
Spitale disperate nu mai știu ce-i aia gripă
Și toți abia respiră. Și plămânii nu mai au efect
Pe fundal se-aude coasa care țipă
Și iar mai cade unul care nu era defect
Ținem în noi doar pământ. Și îl vedem cu ochii goi
Când se apropie și clipa, ne pocăim de frică
Am tăiat pădurile-n neștire, și-acum aerul se strică
Nu ne dăm seama de cum oare, țărâna asta seamănă cu noi.
Cădem pe capete și plantele-și întorc privirea
Copacii râd sub flăcări cum ne uscam și noi
În sfârșit planeta-și simte nemurirea
Că se scutură de paraziți și de gunoi.
Mă obosesc să scriu dar cine să citească?
Tușesc și eu, dar parc-am chef de glume,
Cu cine să râd? Cine să mă lingușească?
Când tot ce știu e c-am rămas singur pe lume.