Tu ești mesajul meu preferat de citit Când îmi luminezi așa nopțile, mi-e bine Dar în loc să-mi scrii și să dai send la infinit Mai bine-ai face un efort, să te trimiți pe tine În lumea mea, totul e obosit Așa cum m-ai lăsat, fără zile senine Țintit cu ochii tot spre asfințit Aștept…

Mă doare când văd cum vreau să fiu singur mai mereu. Atât de singur, încât toate s-aibă sens, de aia mi-e greu Suprasolicitat în creier, nu mă odihnesc, că supra gândesc Îmi știu mutările pe de rost, șah pur în minte, și totuși greșesc… Știu câțiva care-s prea proști. Și-s fericiți. Eu mă distrug singur…

Nici să mă bucur nu mai pot, că-s clocot 31, vomit, să fac cumva să mă scot De azi număr invers. Nu mai pun în plus, ci scad Merg anii în jos, deși adun, simt în corp cum cad Și ce folos?  Să zică lumea ce-o să simtă și ce vrea Eu știu pe ce…

Respir aer infect cu plămânii compromiși Și-mi dau foc la intestine-ntr-un simplu joc Neimpresionat de anii care mi-s promiși Mai am tupeu să mă mai mir de ce mă mai sufoc? Parcă universul complotează împotriva mea Deși am tot ce mi-aș dori, tot nu mă simt întreg Când ceream mai greu, știam că asta va…