?

De ce tot revin umbrele mele din trecut?

De ce sunt totuși liniștit?

De ce nu-mi pare rău pentru ce am făcut?

De ce viața mi se aseaza, și totuși de ce răul mereu mă veghează?

De ce mai văd întuneric? Și de ce lumina asta trișează?

De ce nu am versuri și strofe? Și mai ales de ce mintea mă linșează?

De ce încep cu “de ce”? Și de ce degetele, pe taste se aseaza?

De ce scrisul mă utilizează? Și mă face să schimb stilul. Că să înțeleg de ce?

Oare cine ce îmi reproșează? Care vrea să-ncerce să scrie cât zece?

De ce încep cu “de ce”? Și termin totul la fel că la-nceput. E totul rece?

De ce inima plânge? Și de ce simt că am scris de când am ieșit din pântece?

De ce am atâtea întrebări? Și mai ales de ce-s toate odată?

De ce vor să mă-nece? De ce am impresia că am plătit și că am făcut plata toată?

De ce viață-i că o roată? Și de ce neuronii-mi vorbesc doar în șoaptă?

De ce încerc disperat să îi aud? De ce nu pot? De ce mă tot fac scrum?

De ce mă simt tot ars? De ce nu mă prăjesc oricât vorbesc?

De ce nu vorbesc cât îmi doresc? De ce nu am băut cât să mă ofilesc?

De ce întreb “de ce”? De ce termin? Și mai ales de ce totul se termină cu-aceleași semne?