Știu că-i plecat demult, e rupt brusc de mine
Încă-l mai simt în vise, mintea-l știe bine.
Îmi lipsește tare rău, nu-l găsesc nici în rime,
Am auzit că sufletul meu e bolnav și n-are pastile.
N-are zile, cică e în fază terminală.
Mintea mea se-agită, iese din starea ei normală
Se întâmplă multe, simt golul dinăuntru-afară
Și vreau să vină-napoi, eram perechea genială.
Am scris până acum tot ce mintea prepară
Fără scrupule, lipsit de inimă, forțe se emană
Mi-am îmbolnăvit și spiritul, și viața actuală
În lipsa empatiei, aveam o misiune clară.
O să mă caut bine. Sufletul e piatră rară
O să mă regăsesc pe mine. Sfinții o să tresară
Să revin la eu-l ăla ce eram odinioară
Și să rup maxim în rime, cu o forță stelară.