O nouă urmă de speranță îmi bate iar la poarta mințîi
M-am schimbat. Am altă viață. De șansa asta trag cu dinții
Mă simt nepregătit-spontan, refuz să am alte atenții
De data asta îmi impun. Din cap, îmi controlez “demenții”
Gata cu negrul. Vreau culori! Vocile-mi sparg cu greu pereții
Doborât cu pumnii goi, o să ridic mai mari pretenții
Pot să am orice și tot. Condiția-i să am intenții,
În lumea asta știu că pot, să aflu motivul vieții.
O veche urmă de speranță, am șters-o, nu mai am retenții
Sunt la fel, același eu. În creier circulă curenții.
Sunt pregătit de la-nceput. N-o să mai am eu intervenții
M-am impus demult. Lucrez, sângelui să-i schimb pigmenții
Gata cu roșul. Vreau cenușă. Ard toți demonii și sfinții
Ridicat din molul sfânt, o să distrug orice corecții.
N-am nimic și nici nu vreau. Intenția e cu condiții,
În sensul vieții toți mureau. Vreau inimii să-i schimb segmentii.