Și iarăși arde pădurea și eu sunt fără frunze,
Și iar rădăcina plânge. Și-s cu noroi pe buze.
Și iar îmbătrânesc. Deși verdele, se transformă-n gri
Și iar pământul suferă. Și nu mai pot trăi…
Și iar îmi plânge mintea. Și picioarele mi-s grele,
Și iar îmi simt bătaia, cum coboară dintre stele.
Și iar vreau ca viața să aibă semnătate
Și mai vreau să văd lumina cum între ramuri răzbate
Vreau și eu să vină iarna. Frunzele să tacă
Vântul să adie, să fie liniște în toacă…
Biserica e goală și Dumnezeu lipsește
Doar dracu mai știe cine ne mai ocrotește
Și iar sper la speranță . Să vină luna și să fie ziuă
Și dacă tot o fac să vină, vreau să fie plină
Că deși pământul e departe, nimic nu mă dezbină
Precum bolile astea, ce m-atacă la tulpină.
