E toamnă, vara mea, e toamnă și în noi.
Simt căldura cum ne părăsește. Și în suflet suntem goi.
Plouă, ceru-i negru, vara mea, simt doar bruma și tot gerul
Nici luna-ntre stele n-o să stea. Că a părăsit-o cerul.
E toamnă, vara mea, e toamnă și sunt sloi.
Simt cum nepăsarea soarelui apare-n amândoi.
Nu mai este ce să țină aprins focul,
Plouă peste jarul meu, și-n inimă-ți e locul.
Vara mea, e toamnă. Ți-ai pierdut puterea și secretul.
Nici inima ta nu ma vrea. Cred că n-am început cu dreptul
Ți-e frig și ție draga mea? Sau simt doar eu eclipsa asta?
Ai renunțat la a lupta. Și eu la fel. Că-mi plânge viața.
Vara mea, e toamnă. O să te iubesc cu sinceritatea mea
Se stinge totul, aștept frigul, sa vină dracu iarna grea!
Că doar așa mă pot opri. Doar așa, inima s-o îngheța
Să nu mai simtă ea nimic. Și să renunțe, vara mea…