Hai, fă-mă pirat. Că toate vasele ți le distrug.
Hai, că sunt psihopat. Mi-am pus tot trupul pe rug.
Papirus în mână. Cerneala nu-mi ajunge, că devin cărunt
Mintea mi-o storc, zic în versuri exact cine și ce naiba sunt.
Vikingul brunet fără barbă. Cavalerul negru dar fără scut.
Regele fără tron. Slugă fără stăpân. Mortul verde fără lut.
Mâncare fără sare, rap fără versuri și poet recunoscut
Foc fără combustibil, inima fără bătăi, dar sunt talent înnăscut.
În cărți mă descriu, mă reconcep, dau tot. Devin tot mai ușor.
Simplu de citit, greu de înțeles, cu zeii, mintea mi-o măsor.
Simt că am trecut prin tot. Viață, moarte, rai, sub iad eu cobor
Culeg cenușă neagră, bucăți de creier ,să pot vocile, să le dobor
Urăsc să le omor. Reinventez alte minți, că liniștea asta mă stinge
Nu prea e lumină, că în bezna asta moartă, tot ce face-ninge.
Mintea are mintea ei. Își crează prieteni imaginari cu mii de pretenții
Cum morții voștri să vă satisfac? Când eu tot ce am sunt intenții?!