Mă simt întreg, dar înăuntru sunt nimic
Sufletul plecat de decenii. De ce ni-i greu?!
Nu simt nimic în mine. Deși mă antrenez zilnic,
Mintea-mi zbiară voci. Eu de ce mi-s zeu?!
De ce mă văd așa? De ce mă rog la mine? Și ce e rugăciunea?
De ce sunt eu Dumnezeu? Și de ce nu tace moțiunea?
De ce mă pun așa? Cine face pentru mine plecăciunea?
De ce mișcarea asta e continuă și schimbă dimensiunea?
Sunt plecat în spațiu, gravitație zero, eu trag doar spre stele
Mă simt nepământean. Simt că am trăit pe toate planetele
Teze grele-n cap, să-mi ard neuronii. Asta mi-e pasiunea
Vreau să găsesc liniște, oxigen și trai. Asta mi-e misiunea.
Înțeleg acum. Trag de mine să fac tot ce-i pământean
Îmi obosesc lutul, oasele și spiritul pentru un ban
Nu plec capul, că nu am smerenia bunului samaritean
În altă dimensiune, am avut întotdeauna apucături de tiran.