O să-ncep exact cum o fac de obicei și-ntotdeauna
Mă simt atât de-aproape de ce-mi doresc, de-mi tremură mâna
Am atins lumina după care am alergat ca descreieratul în toată furtuna
Am aproape toate visurile-ndeplinite de când s-a-ngrosat gluma
O să fiu mai personal. Mult mai adânc. Oare merită minciuna?
În suflet îmi e noapte. Minte vraiște. Nu mă mai acceptă lumea
Am devenit ceva ce nu-nțelege nimeni. Personalități? Niciuna
Nu mai pot să dorm deloc de când visele-mi agită ura
Încă zâmbesc. Mă știu. Simt din măduvă că eu nu-s fake
M-am îndepărtat de toți. Că toți ați “sâsâit” ca un snake
Venin în gura voastră. E trist. Prin ce trec, nu e piece of cake
Dar gata despre voi. Sunteți kaput. Nu mai dorm, deci sunt awake.
Încerc să mă-ncadrez într-o lume în care spațiu-i limitat
Prea multe ambiții, multe promisiuni. Pe care nu le-am uitat
Mi-am sfâșiat bucăți din suflet să scriu ce am ascuns adânc în cap
M-am deschis de tot-autopsie pe un corp în care nu mai încap.
