Doar atunci când sunt scrum am cea mai pură formă
Văd resturi de demoni în mine, se zbat și urlă fără noimă.
Arși. Miroase-a fum de carne moartă și diformă
Negru tăciune, sufletul mocnește în liniștea uniformă.
Interior de vene tatuate. Cu magie neagră ce zilnic se transformă
Nu găsesc leacul, nu-l țin minte. Nu am ciornă
Încerc posibilitățile, sângerez, aerul atârnă
Răbdarea se termină, vreau coloana sa nu-mi fie strâmbă
Să mă domolesc. Să mă sting sau reaprind
Să-mi văd familia la final,plângând ori zâmbind
Să ies învins și mort sau triumfător sclipind
Să rămân jos sau să mă ridic și pe toți să îi cuprind.
