Am încercat să dau un vers din cap aseară,
O rimă continuată începută odinioară
Mi-am cules cuvinte, băgat stilou-n călimară
Și n-am scris nimic, zici c-am rămas fără cerneală .
M-am culcat nervos, frustrat și rupt de oboseală
Și m-am trezit mai rău, călimara e tot goală .
Oare-o să mai pot să-mi dau drumul diseară?
Să las tracu dracu, să las rimele afară?
Partea nasoală? Este că eu chiar știu poezia
Știu cuvânt cu cuvânt, dar mă ia amnezia
Simt în mâini și-n inimă toată frenezia
Tre să mă calmez. Unde e anestezia?
Mâna începe-a întârzia, stiloul trecut în aia stângă
Dreapta face nazuri, o s-o zdrobesc de-o stâncă
Vreau să văd ce iese, mâna asta e “adâncă”?
Sau doar scrie la fel, chiar de n-a mai scris încă?
