Nu mi-e frică de creaturi inventate. Toți oamenii sunt monștrii ce se ascund în noapte Mi-e frică de minți geniale, de mințile care doar par coapte În schimb, nu accept fraierii ce își lasă ideile plantate. Accept stricații care-și rup sufletul încercând să facă soare. Nu mi-e frică să le dau o rază. Chiar de rămân în…

Și da, uite că iară-s în stare. Că poate că beau puțin cam prea mult. Nu-nțelegi de ce, nu-mi înțelegi capul. Ador când adorm, liniștea s-o ascult. Și clar. Sunt de vină. Îmi place calmarea. Alcoolul ăsta parcă e scut. Că numai atunci dau de limpezime. Când vocile m-obligă ecouri s-aud. O să mă opresc.…