Mă gândesc mereu la tine târziu în noapte Atât de frumoasă, albă, de neatins, departe Doar câțiva au fost acolo, oare ești singură acum? Oare te curtează alții? Acum că suntem scrum? Ne privim reciproc. De fiecare dată când nu-s nori Jur, de n-ar fii somnul, te-aș privi până-n zori De multe ori te-ascunzi, dar…

Înăuntru-s fortificat. Clădit perfect, sunt pietrificat. Măruntaiele-s cimentul ce mă leagă, rinichii-nisip curat Băutura curge din gură-n gât. Erodez propriul ficat Mlaștină-n picioare, voința mă trage de cap Lacrimi amorsate, nu mă murdăresc, măștile-mi plac Pereții se crapă, îs măcinați din interior și se desfac Ceva vrea să iasă, exterioru-l simte deteriorat Mi-ar fura și…

Am abuzat cerneala. Scrisului, i-am fost Dumnezeu. Am distrus pagini. În rime, am fost mereu același eu. Am tocit creioane. La arta asta, am știut mereu ce-am vrut să zic Am cetate de agende scrise. Sunt rege în acest castel nenorocit. Mi-am malformat și scrisul. De la ideile transcrise prea rapid Degete cu bătături. Sute…

Mă simt întreg, dar înăuntru sunt nimic Sufletul plecat de decenii. De ce ni-i greu?! Nu simt nimic în mine. Deși mă antrenez zilnic, Mintea-mi zbiară voci. Eu de ce mi-s zeu?! De ce mă văd așa? De ce mă rog la mine? Și ce e rugăciunea? De ce sunt eu Dumnezeu? Și de ce…