Iar simt că vorbesc pereții minții in mine și o fac urât Aud doar șoapte-n minte și nu mă lăsa să le-ascult Prea multe gânduri deodată. In creierul fără scut Am mai trecut prin asta. Știu să mă desfac, dar nu știu cât Lipsurile mele, mă fac să devin ce nu aveam în gând. Încerc…

De ce tot revin umbrele mele din trecut? De ce sunt totuși liniștit? De ce nu-mi pare rău pentru ce am făcut? De ce viața mi se aseaza, și totuși de ce răul mereu mă veghează? De ce mai văd întuneric? Și de ce lumina asta trișează? De ce nu am versuri și strofe? Și mai ales…