Neînfrânt

Nu poți distruge persoana care vede frumusețea-n tot

Pentru care apusul reprezintă finalul unui vechi restart

Care vede răsăritul optimist deși sângele-i clocot

Și pentru care frigul intră deși geamul nu e spart.

 

N-ai cum să îl omori deși sărăcia pentru el e sport

Nu poți înfometa un om care lucrează deși e nemâncat

Nu-l poți ademeni cu licori otrăvite când deja e mort

Nu-l mai poți întrista să vadă negrul, oricât ai încercat

 

În labirintul din minte, gânduri agitate ce sunt greu de controlat

Inima îi bate lucid chiar și atunci când e vorba de efort

Optimist în toate acum că frumusețea, pe toate le-a calmat

Și-și asigură o viață simplă, fără griji dar plină de confort

 

Nu poate să mai vadă răul, nici când oameni se despart

Nu se da bătut nici când își spune singur “nu suport”

Nu poți să îl frângi nici atunci când inimi se împart

Până și durerea e frumoasă, deși asta sună a boicot.