Când stau singur și mă gândesc la mine și la noiOdihna pleacă, ochii-ar plânge. Că sufletu-i noroi.Pentru rimele astea-am căutat adânc, că e vorba de amândoi,Iar realizarea cât am suferit, ne pregătește de război. Labirinturi multe străbătute-n creier, pierdut, pașii mi-i întorc,Trebuie să dau de capătul problemei. Altfel, nu mai pot.Răbdarea-mi joacă feste. Nu știu…