O să-ncep exact cum o fac de obicei și-ntotdeauna Mă simt atât de-aproape de ce-mi doresc, de-mi tremură mâna Am atins lumina după care am alergat ca descreieratul în toată furtuna Am aproape toate visurile-ndeplinite de când s-a-ngrosat gluma O să fiu mai personal. Mult mai adânc. Oare merită minciuna? În suflet îmi e noapte.…

Tu ești culoare. Te compar cu frumosul N-ai nume acum. Așa că-ți descriu mirosul. A iz de speranță. Ai putere să-mi schimbi și scrisul Miroși a lumină. Din beznă, poți recrea paradisul. Ești reală sau nu? Mă orbești când strălucești și nu știu răspunsul Dacă n-ai nume, ți-l dau. Oare tu ești universul? Te-aș compara…